Why Small Groups?/Why Small Groups?/ro

From Gospel Translations

Revision as of 14:32, 26 August 2008

"Te uiţi, dar nu observi," i‑a spus Sherlock Holmes bunului său prieten, Dr. Watson. "Diferenţa e clară. De exemplu, te‑ai uitat de mai multe ori la treptele care conduc de pe hol în camera aceasta.”

„Da, de nenumărate ori.”

„De câte ori?”

„Păi, de câteva sute de ori.”

„Şi atunci câte trepte sunt?”

„Cum câte? Nu ştiu.”

„Tocmai! Nu le‑ai observat cu atenţie. Şi, totuşi, le‑ai văzut. Exact asta încerc să îţi explic. Eu unul ştiu că sunt 17 trepte, pentru că le‑am văzut, dar le‑am şi observat!” [1]

Dacă aţi citit oricare dintre povestirile poliţiste clasice ale lui Sir Arthur Conan Doyle, atunci ştiţi că Sherlock Holmes îl mustra adesea pe bietul Dr. Watson pentru că acesta trecea cu vederea detaliile. Însă Dr. Watson nu era tocmai novice. Ca și mine, şi probabil ca tine, pur şi simplu nu avea calităţile neobişnuite de observare şi deducţie ale lui Holmes. Se uita şi el la exact aceleaşi lucruri şi situaţii ca Holmes, dar fără să bage în seamă detalii importante. Aşa cum bine remarca Holmes, Watson vedea, dar nu observa, nu lua aminte la detalii.

Acum, că veni vorba, dacă eram eu în locul lui Watson, cred că i‑aş fi răspuns faimosului detectiv un pic altfel. Aş fi fost tentat să‑i spun: „Câte trepte? Dar cui îi pasă?! Dă‑i bice şi rezolvă cazul, amice!”

Lui Sherlock Holmes îi păsa. Observarea era arma secretă din arsenalul lui. Şi pentru noi este la fel de importantă, dacă vrem să studiem cu atenţie ideea de Grup Mic. Părerea mea este că noi, cei mai mulţi, vedem grupurile mici aşa cum vedea Watson treptele. Le vedem, dar nu le observăm cu atenţie. Participăm la întâlnirile de grup, dar nu înţelegem adevăratul scop al grupului. De fapt, nici măcar nu înţelegem de ce există Grupul Mic. Iar dacă nu înţelegem scopul lui Dumnezeu pentru a avea grupuri mici, nici nu vom ajunge vreodată să îl ducem la îndeplinire.

Grupurile Mici sunt vitale, dragul meu Watson!

Cred că bisericile din America sunt fascinate de ideea de Grup Mic încă de pe la mijlocul anilor ‘70. Se pare că majoritatea bisericilor au ajuns să experimenteze Grupurile Mici, şi multe dintre ele au Grupuri Mici de diferite feluri implicate activ în viaţa bisericii.

Şi totuşi, admiţând că am o perspectivă limitată asupra fenomenului în ansamblu, aş remarca faptul că un număr destul de mare de biserici nu şi‑au stabilit un scop clar şi un set de obiective biblice atunci când au început lucrarea cu Grupurile Mici. Unele biserici au făcut‑o şi merită să fie lăudate pentru asta. Fără nicio îndoială, bisericile acestea sunt cele care au avut cel mai mare succes în privinţa Grupurilor Mici. Alţii însă au început cu Grupurile Mici pur şi simplu pentru că erau „la modă” – ultima tendinţă în materie de noutate în biserică. E cât se poate de clar că acest motiv nu stă în picioare. Ceea ce e „la modă” în lumea bisericească rareori se întâmplă să ofere şi fundamente solide. Activitatea Grupurilor Mici nu va fi eficientă decât dacă există pentru a le servi unor scopuri bazate pe Scriptură.

Nu fac această afirmaţie fără suport; de ani de 
zile le studiez şi am descoperit că se pune mai mare
accent pe psihologia şi sociologia modernă, decât
pe teologia biblică sănătoasă şi solidă.

Cele mai multe materiale de felul acesta sunt
bine lucrate. Ele aduc în prim-plan numeroase
întrebări şi ilustraţii care provoacă la gândire.
Nu mă îndoiesc de faptul că cei care le publică îşi
doresc să‑i ajute pe credincioşi să crească spiritual.
Dar în lipsa unui conţinut biblic serios, aceste
materiale mai degrabă vor ascunde decât vor
descoperi planul lui Dumnezeu pentru mine ca
individ sau pentru noi ca grup.
În ciuda tuturor acestor griji pe care le‑am
exprimat, eu consider că Grupurile Mici trebuie
să fie o prioritate pentru fiecare creştin şi pentru
fiecare biserică. De ce? Pentru că Scriptura
subliniază mereu importanţa vitală a relaţiilor. J.I.
Packer face aceeaşi afirmaţie:
„Nu ar trebui să privim relaţiile dintre noi,
credincioşii, ca fiind un lux spiritual, o
adăugire opţională, poate chiar de dorit,
lângă timpul devoţional privat. Părtăşia
este unul dintre marile concepte ale Noului
Testament: ea este vitală pentru sănătatea
spirituală a credinciosului şi un element
central al adevăratei vieţi de credinţă a
Bisericii... Biserica va înflori iar credincioşii
vor fi puternici numai atunci când se bucură
de părtăşie.”2