The Holiness of Christ/ro
From Gospel Translations
(New page: {{InProcess|}}Hi Oana, Here is the page for your translation!! Thanks for your help. Kathy) |
|||
| Line 1: | Line 1: | ||
| - | {{ | + | {{Sfintenia lui Hristos|}}, |
| - | |||
| - | + | ||
| + | ''2007 – Conferinta pentru Pastori – “Dorindu-l pe Dumnezeu »<br>[Acestea sunt notite luate in timpul mesajului lui Sproul]<br>Marc 4 :35-41''<br> | ||
| + | |||
| + | '''Sfant''' este un cuvant cu nuanta. Are doua semnificatii de baza. Al doilea inteles semnifica puritatea morala (« fii sfant asa cum Eu sunt sfant »). Primul inteles semnifica maretia transcedentala, diferenta. In secolul 19, a existat o mare presiune a teologiei de a denigra transcendenta lui Dumnezeu si de a-L reduce doar la iminenta. Ca raspuns la acest demers a existat o supra reactie care L-a facut doar transcendent. Nu doar transcendent, ci toate la un loc. Ganz ander. Aceasta vine de la dorinta de a-i proteja maretia, dar in acest process prestatia lui Dumnezeu este incognoscibila. La mijloc, unde dorim sa fim, Dumnezeu e extrem de diferit, dar nu diferit in totalitate. Pentru a intelege ce inseamna sa fii sfant de diferite religii si cum raspund ele la sensul prezentei sfinteniei, Rudolph Otto a analizat mai multe civilizatii. Cartea sa se numeste Das Heilige sau Ideea de sfintenie. El a descoperit ca fiecare societate stie cate ceva despre ce inseamna sfintenia in religia sa. Otto reduce sensul sfinteniei la doua cuvinte : mysterium-tremendum - cuvant pe care nu il intelegem ca semnificand sensul de spaima, oroare sau teroare atunci cand il auzim. Raspunsul comun al aliatului suprem este de tremur, freamat. O ultima prolegoma: Daca analizam scrierile ateistilor din secolele 19 si 20, se remarca ca nu sunt multi care aduc argumente impotriva existentei lui Dumnezeu – de asta s-au ocupat in Iluminism. Intrebarea lor era, din moment ce nu exista Dumnezeu, cum se explica faptul ca mintea omului este incurabil religioasa. Fiecare cultura este cufundata într-un fel de cult al fiintei transcendentale. Toti au ajuns la aceeasi concluzie: forta conducatoare a religiei este slabiciunea si nevoia psihologica. Oamenii se tem de ceea ce pot distruge. De teama, ei creeaza Dumnezei in propria lor imaginatie. Freud le-a insumat, spunand ca oamenii sunt terifiati de moarte.si din moment ce natura nu iarta pe nimeni, trebuie sa invatam cum sa tratam ostilitatea naturii. Personalizam natura pentru a putea face fata indiferentei ei. Si apoi facem un pas inainte si facem natura sacra atribuindu-i personalitatea divina care are puterea sa ne protejeze. Freud credea ca asta se intampla datorita religiei. Avand asta in vedere, sa citim Marc 4. In timp ce furtuna a rupt barca, Isus dormea. Discipolii s-au speriat si s-au enervat pe Isus – “Nu iti pasa ca noi pierim?” Isus nu i-a dojenit. A dojenit in schimb fortele naturii. “Pace! Fii in continuare!” imagineaza-ti asta. Iti trezesti liderul si ii ceri ajutorul si el incepe sa vorbeasca cu apa si cu vantul. Insa acesta este cel prin care , cu care si pentru care toate lucrurile au fost facute. Si El isi foloseste autoritatea asupra fortelor naturii. Intr-o clipa vantul s-a oprit – nu ca un zefir in aer – si apa s-a facut precum sticla. Ce reactie astepti atunci din partea discipolilor? Poate «Multumesc, Isuse ! ». Insa, nu. Li s-a facut frica. Acum frica nu era fata de vant si apa, ci fata de Isus. “Ce fel de om este acesta caruia i se supun chiar vantul si marea ? » Clasificam oamenii in mintea noastra. Ne uitam la ei si incepem sa ii judecam imediat. Impartim oamenii in categorii, specii, genuri. Si pentru prima data in viata, discipolul intalneste o persoana care nu se incadreaza in nici o categorie. Au fost in prezenta unui om cu propria lui clasa. Aceasta deosebire a fost strainul care i-a ingrozit. In topul celor 10 fobii din America se afla xenofobia, teama de straini. Discipolii erau xenofobi convinsi. Hristos era un strain. Nucleul acestei diferente consta in faptul ca era sfant. Aceasta este o averisune cladita in inima omului impotriva a tot ce este sfant. Incearca sa intri in mintea lui Petru atunci cand Isus le-a spus sa isi arunce navodul in partea cealalta a barcii. Petru a crezut ca e o gluma – poate « El este Stapanul, sa ne distram ». Ei s-au supus si fiecare peste din Marea Galilei a sarit in navod. Daca ai fi fost Petru ce ai fi facut – « Iti spun eu – am o afacere pentru tine ». Un om de afaceri viclean ar fi facut o afacere cu Hristos. Insa Petru s-a uitat la Isus si i-a zis – «Indeparteaza-te de mine, eu sunt un om pacatos ». Isus nu le-a tinut o predica despre pocainta, El le-a zis doar unde sa arunce navodul. Dar in prezenta sfinteniei, Petru a devenit constient de propriul pacat. Pentru a raspunde lui Freud si altora: de ce am inventa un Dumnezeu mai infricosator decat natura sperand ca el ne va proteja de ea ? Ascultati ce spun astazi necredinciosii despre Isus : mare invatator, umanitar terifiant. Dar aceasta opinie poate fi pastrata in conditiile de siguranta de peste 2000 de ani. De ce vor sa il omoare contemporanii ? Isus nu a fost rastignit pentru ca a spus cum cresc crinii, ci pentru ca a spus cum fura hotii. Lumea nu ar putea suporta ideea sfinteniei unui singur Israel. Cine il uraste pe Hristos cel mai mult? Cei care sunt condamnati public ca fiind sfinti. Insa sfintenia lor a fost falsificata, si falsitatea expusa ca fiind adevarata. Primii care il recunosc pe Isus sunt demonii si ei sunt cei ingroziti. Chiar si demonii tremura in fata sfinteniei. Suntem la conducere. Ce fel de Isus predam? Dorim doar un Isus binecuvantat – bland si prietenos ? sau dorim un Isus – strain si un Isus – stapanul naturii ? il declamati si defaimati pe Hristos ? Oamenii nu vor asta. Ei eu nevoie sa il vada in deplinatatea Gloriei sale, maretia puterii sale, autoritatea stapanirii sale. Nimic mai putin nu face pentru o lume pe cale sa moara, decat un mantuitor care este sfant in intregime. Nu stim ce este Crestinatatea pana cand nu lucram cu Dumnezeu si il iubim pentru ceea ce este si nu doar pentru ceea ce ne da. Nu sunt obsedat de sfintenie pentru ca sunt sfant. Iubesc sfintenia lui Dumnezeu pentru ca el este singura mea speranta. Fara mila si sfintenia lui nu ar exista nici o limita a slabiciunii mele. Dar nu putem sa il iubim doar pentru sfintenia sa. Trebuie sa il cunostem si sa il iubim pentru frumusetea si perfectiunea sfinteniei | ||
Revision as of 09:58, 16 March 2009
Template:Sfintenia lui Hristos,
2007 – Conferinta pentru Pastori – “Dorindu-l pe Dumnezeu »
[Acestea sunt notite luate in timpul mesajului lui Sproul]
Marc 4 :35-41
Sfant este un cuvant cu nuanta. Are doua semnificatii de baza. Al doilea inteles semnifica puritatea morala (« fii sfant asa cum Eu sunt sfant »). Primul inteles semnifica maretia transcedentala, diferenta. In secolul 19, a existat o mare presiune a teologiei de a denigra transcendenta lui Dumnezeu si de a-L reduce doar la iminenta. Ca raspuns la acest demers a existat o supra reactie care L-a facut doar transcendent. Nu doar transcendent, ci toate la un loc. Ganz ander. Aceasta vine de la dorinta de a-i proteja maretia, dar in acest process prestatia lui Dumnezeu este incognoscibila. La mijloc, unde dorim sa fim, Dumnezeu e extrem de diferit, dar nu diferit in totalitate. Pentru a intelege ce inseamna sa fii sfant de diferite religii si cum raspund ele la sensul prezentei sfinteniei, Rudolph Otto a analizat mai multe civilizatii. Cartea sa se numeste Das Heilige sau Ideea de sfintenie. El a descoperit ca fiecare societate stie cate ceva despre ce inseamna sfintenia in religia sa. Otto reduce sensul sfinteniei la doua cuvinte : mysterium-tremendum - cuvant pe care nu il intelegem ca semnificand sensul de spaima, oroare sau teroare atunci cand il auzim. Raspunsul comun al aliatului suprem este de tremur, freamat. O ultima prolegoma: Daca analizam scrierile ateistilor din secolele 19 si 20, se remarca ca nu sunt multi care aduc argumente impotriva existentei lui Dumnezeu – de asta s-au ocupat in Iluminism. Intrebarea lor era, din moment ce nu exista Dumnezeu, cum se explica faptul ca mintea omului este incurabil religioasa. Fiecare cultura este cufundata într-un fel de cult al fiintei transcendentale. Toti au ajuns la aceeasi concluzie: forta conducatoare a religiei este slabiciunea si nevoia psihologica. Oamenii se tem de ceea ce pot distruge. De teama, ei creeaza Dumnezei in propria lor imaginatie. Freud le-a insumat, spunand ca oamenii sunt terifiati de moarte.si din moment ce natura nu iarta pe nimeni, trebuie sa invatam cum sa tratam ostilitatea naturii. Personalizam natura pentru a putea face fata indiferentei ei. Si apoi facem un pas inainte si facem natura sacra atribuindu-i personalitatea divina care are puterea sa ne protejeze. Freud credea ca asta se intampla datorita religiei. Avand asta in vedere, sa citim Marc 4. In timp ce furtuna a rupt barca, Isus dormea. Discipolii s-au speriat si s-au enervat pe Isus – “Nu iti pasa ca noi pierim?” Isus nu i-a dojenit. A dojenit in schimb fortele naturii. “Pace! Fii in continuare!” imagineaza-ti asta. Iti trezesti liderul si ii ceri ajutorul si el incepe sa vorbeasca cu apa si cu vantul. Insa acesta este cel prin care , cu care si pentru care toate lucrurile au fost facute. Si El isi foloseste autoritatea asupra fortelor naturii. Intr-o clipa vantul s-a oprit – nu ca un zefir in aer – si apa s-a facut precum sticla. Ce reactie astepti atunci din partea discipolilor? Poate «Multumesc, Isuse ! ». Insa, nu. Li s-a facut frica. Acum frica nu era fata de vant si apa, ci fata de Isus. “Ce fel de om este acesta caruia i se supun chiar vantul si marea ? » Clasificam oamenii in mintea noastra. Ne uitam la ei si incepem sa ii judecam imediat. Impartim oamenii in categorii, specii, genuri. Si pentru prima data in viata, discipolul intalneste o persoana care nu se incadreaza in nici o categorie. Au fost in prezenta unui om cu propria lui clasa. Aceasta deosebire a fost strainul care i-a ingrozit. In topul celor 10 fobii din America se afla xenofobia, teama de straini. Discipolii erau xenofobi convinsi. Hristos era un strain. Nucleul acestei diferente consta in faptul ca era sfant. Aceasta este o averisune cladita in inima omului impotriva a tot ce este sfant. Incearca sa intri in mintea lui Petru atunci cand Isus le-a spus sa isi arunce navodul in partea cealalta a barcii. Petru a crezut ca e o gluma – poate « El este Stapanul, sa ne distram ». Ei s-au supus si fiecare peste din Marea Galilei a sarit in navod. Daca ai fi fost Petru ce ai fi facut – « Iti spun eu – am o afacere pentru tine ». Un om de afaceri viclean ar fi facut o afacere cu Hristos. Insa Petru s-a uitat la Isus si i-a zis – «Indeparteaza-te de mine, eu sunt un om pacatos ». Isus nu le-a tinut o predica despre pocainta, El le-a zis doar unde sa arunce navodul. Dar in prezenta sfinteniei, Petru a devenit constient de propriul pacat. Pentru a raspunde lui Freud si altora: de ce am inventa un Dumnezeu mai infricosator decat natura sperand ca el ne va proteja de ea ? Ascultati ce spun astazi necredinciosii despre Isus : mare invatator, umanitar terifiant. Dar aceasta opinie poate fi pastrata in conditiile de siguranta de peste 2000 de ani. De ce vor sa il omoare contemporanii ? Isus nu a fost rastignit pentru ca a spus cum cresc crinii, ci pentru ca a spus cum fura hotii. Lumea nu ar putea suporta ideea sfinteniei unui singur Israel. Cine il uraste pe Hristos cel mai mult? Cei care sunt condamnati public ca fiind sfinti. Insa sfintenia lor a fost falsificata, si falsitatea expusa ca fiind adevarata. Primii care il recunosc pe Isus sunt demonii si ei sunt cei ingroziti. Chiar si demonii tremura in fata sfinteniei. Suntem la conducere. Ce fel de Isus predam? Dorim doar un Isus binecuvantat – bland si prietenos ? sau dorim un Isus – strain si un Isus – stapanul naturii ? il declamati si defaimati pe Hristos ? Oamenii nu vor asta. Ei eu nevoie sa il vada in deplinatatea Gloriei sale, maretia puterii sale, autoritatea stapanirii sale. Nimic mai putin nu face pentru o lume pe cale sa moara, decat un mantuitor care este sfant in intregime. Nu stim ce este Crestinatatea pana cand nu lucram cu Dumnezeu si il iubim pentru ceea ce este si nu doar pentru ceea ce ne da. Nu sunt obsedat de sfintenie pentru ca sunt sfant. Iubesc sfintenia lui Dumnezeu pentru ca el este singura mea speranta. Fara mila si sfintenia lui nu ar exista nici o limita a slabiciunii mele. Dar nu putem sa il iubim doar pentru sfintenia sa. Trebuie sa il cunostem si sa il iubim pentru frumusetea si perfectiunea sfinteniei
