Racial Harmony and Interracial Marriage/ro

From Gospel Translations

Current revision as of 20:53, 11 August 2008

Deuteronom 7:3-4 & Coloseni 3:9-11

Scopul meu în mesajul de astãzi este sã demonstrez cu argumente din Scripturã şi experienţã următorul lucru: cãsãtoria inter-rasială nu numai că este permisă de Dumnezeu, dar are şi o influenţã pozitivã în zilele de astãzi. De aceea, nu trebuie să fie doar tolerată, ci şi celebrată. Acesta este un subiect foarte controversat fiind combãtut de oameni provenind din diverse tabere.

Cãsãtoria inter-rasialã a fost declaratã în afara legii în 16 state din America în 1967 atunci când decizia “Loving v. Virginia” a Curţii Supreme a anulat acele legi. Este un moment istoric recent. Pe atunci eram în ultimul an de colegiu. Legile reflectã convingeri adânci, iar convingerile de cele mai multe ori nu se schimbã odatã cu schimbarea legilor.

Opoziţia faţã de cãsãtoria inter-rasială

Atunci când am folosit serviciul Google de cãutare pe internet pentru a afla mai multe detalii despre Martin Luther King şi cãsãtoriile inter-rasiale, primul site listat a fost acela al Ku Klux Klan-ului care şi astăzi conţine acest citat anacronic: “Cãsãtoria inter-rasialã reprezintã o violare a Legii lui Dumnezeu şi o manevrã comunistã pentru a slãbi America”.

Mulţi Americani de origine africanã cred că prin cãsãtoriile inter-rasiale este erodată solidaritatea comunitãţii Afro-Americane. Lawrence Otis Graham a scris următorul lucru: “cãsnicia inter-rasială submineazã abilitatea (afro-americanilor) de a prezenta copiilor noştri persoane de culoare ca modele de viaţă care îşi acceptã identitatea rasialã cu mândrie”.

Câţiva albi conservatori se opun cãsãtoriei inter-rasiale din cu totul alt motiv. EditorialistulH. Millard scrie:

“… vedem moartea tipului American şi înlocuirea lui cu un tip non-European care are acum o prezenţă suficient de numeroasă în societatea noastrã pentru a perverti cãile Americano-Europene… Albii… vor avea de luptat din rãsputeri pentru a supravieţui în acest conglomerat şi a evita să devină parte a unui tipar universal. Spuneţi-i pe nume: genocid şi exterminarea genotipului rasei albe.”

O scrisoare pe care am primit-o de la un creştin de rasă caucaziană (alb) spunea în felul urmãtor:

Ca şi indivizi, ei sunt suflete preţioase pentru care a murit Cristos şi pe care trebuie sã le iubim şi sã cãutãm sã le câştigãm pentru Cristos. Din perspectiva rasei însă, ei sunt unici şi diferiţi, şi au propria lor culturã… Nu m-aş cãsãtori niciodată cu o persoanã de culoare. De ce? Deoarece cred cã Dumnezeu a creat rasele, le-a separat şi a stabilit bariere geografice pentru habitatul lor -- Deuteronom 32:8; Faptele Apostolilor 17:26. El le-a dat trãsãturi unice, distincte şi a intenţionat ca aceste diferenţe sã rãmânã. Dumnezeu nu a intenţionat niciodatã ca rasa umanã sã devinã o rasã mixtã, o corcitură. Prin urmare, deşi mã opun cu tãrie segregãrii, sunt în favoarea separãrii astfel ca unicitatea cu care Dumnezeu i-a înzestrat sã se pãstreze.

Experienţa personalã a lui John Piper

La aceste puncte de vedere care se opun cãsãtoriei inter-rasiale aş adăuga experienţa mea personalã. Am fost un adolescent rasist (dupã orice definiţie) crescut în sud, şi din moment ce încã sunt un pãcãtos, nu mã îndoiesc cã sentimentele rasiste nu au dispãrut în totalitate, spre consternarea mea. M-am pocãit de aceste atitudini şi stãri de acceptare a rasismului. Rasismul este o realitate foarte greu de definit. Comitetul bisericii Betleem a lucrat la elaborarea unei definiţii timp de luni de zile. În momentul de faţã folosim o definiţie prezentată vara trecutã la întâlnirea anualã a Bisericii Presbiteriene din America: “Rasismul este o credinţã sau o practicã explicitã sau implicitã care distinge sau dã o valoare mai mare din punct de vedere calitativ unei rase în defavoarea celorlalte”. La aceasta m-am referit când am spus cã am crescut cu vederi rasiste în oraşul Greenville din Carolina de Sud. Atitudinile şi acţiunile mele erau pãrtinitoare şi lipsite de respect faţã de cei ce nu erau albi. Şi la baza acelor atitudini era opoziţia faţã de cãsãtoria inter-rasială.

Mama mea, care odatã mi-a spãlat gura cu sãpun pentru cã i-am spus sorei mele: “Taci din gurã!” mi-ar fi spãlat gura cu benzinã dacã ar fi ştiut câte rãutãţi am rostit faţă de cei de culoare. Mama a fost instrumentul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a planta prin diverse căi sãmânţa mântuirii în inima mea. În 1963 când biserica a votat împotriva primirii negrilor ca membri, iar eu aveam 17 ani, mama i-a condus în sanctuarul bisericii pe invitaţii de culoare de la nunta sorei mele, pentru că cei însãrcinaţi cu primirea oaspeţilor îi respinseseră. Mă aflam deja pe calea răscumpărării.

În 1967 am participat împreună cu Noel la Conferinţa de Misiune Urbana. Pe atunci eram în ultimul an de colegiu la Wheaton. Acolo l-am auzit pe Warren Webster, fost misionar în Pakistan, rãspunzând întrebãrii unui student: Ce te faci dacã în timp ce eşti pe câmpul de misiune fiica ta se îndrãgosteşte de un tânãr pakistanez şi vrea sã se cãsãtoreascã cu el? Cu multã autoritate el a rãspuns: “Biblia ar spune, mai degrabã un creştin din Pakistan decât un alb American fãrã de Dumnezeu!”. Cuvintele lui au avut un impact profund asupra noastrã.

Patru ani mai târziu am scris un eseu cu titlul “Etica cãsãtoriilor inter-rasiale” pentru o clasã de eticã predată la seminar de Lewis Smedes. Pentru mine experienţa aceea a constituit clarificarea perspectivei biblice asupra subiectului, şi nu m-am mai întors niciodată de la adevărul biblic pe care l-am descoperit atunci. Biblia nu se opune nici nu interzice cãsãtoriile inter-rasiale. Sunt multe circumstanţe care împreunã cu principiile biblice fac în nenumărate situaţii un bun pozitiv din cãsãtoria inter-rasială.

Acum sunt pastor la Biserica Betleem. Răsfoind pe scurt anuarul cu fotografii al bisericii care a fost tipãrit anul trecut, am numãrat 203 persoane de altã origine decât cea anglo-saxonã. Sunt sigur cã am omis pe unii. Şi sunt sigur cã definiţia anglo-saxonilor este atât de vagă încât cineva ar putea fi deranjat doar la gândul cã am fãcut aceastã numãrãtoare. Dar motivul este urmãtorul: mulţi dintre aceştia sunt copii, adolescenţi, tineri necãsãtoriţi bãrbaţi şi femei. Aceasta înseamnã foarte simplu cã biserica trebuie sã aibã o poziţie clarã cu privire la cãsãtoriile inter-rasiale. Biserica este locul cel mai natural şi cel mai adecvat pentru a-ţi gãsi partenerul de viaţã. Iar partenerii de viaţă pot fi găsiţi trecând peste barierele rasiale.

Iatã cum doresc sã structurez mesajul: mai întâi vom face patru observaţii pe marginea textului şi apoi câteva concluzii finale pentru punerea în practicã.

1. Toate rasele au un strãmoş comun creat dupã chipul lui Dumnezeu şi toţi oamenii sunt după chipul lui Dumnezeu

Biblia prezintã rasa umanã ca provenind dintr-o pereche de strãmoşi care au fost creaţi dupã chipul lui Dumnezeu, în mod diferit faţă de toate animalele, şi că acest chip al lui Dumnezeu este transmis mai departe la toţi oamenii. Geneza 1:27, “Dumnezeu a fãcut pe om dupã chipul Sãu, l-a fãcut dupã chipul lui Dumnezeu; parte bãrbãteascã şi parte femeiascã i-a fãcut”. Apoi în Geneza 5:1-3, “În ziua când a fãcut Dumnezeu pe om, l-a fãcut dupã asemãnarea lui Dumnezeu. I-a fãcut parte bãrbãteascã şi parte femeiascã, i-a binecuvântat, şi le-a dat numele de “om” în ziua când au fost fãcuţi. La vârsta de o sutã treizeci de ani, Adam a nãscut un fiu dupã chipul şi asemãnarea lui”. Cu alte cuvinte mãreţia chipului lui Dumnezeu se transmite din generaţie în generaţie.

Apoi Pavel face o afirmaţie cuprinzătoare în Faptele Apostolilor 17:26, “El a fãcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, sã locuiascã pe toatã faţa pãmântului”. Altfel spus, Adam, care a fost creat dupã chipul lui Dumnezeu, este tatãl tuturor oamenilor din toate grupurile etnice. De aceea toţi oamenii sunt deasupra tuturor animalelor prin acest lucru unic şi glorios: oamenii sunt creaţi dupã chipul lui Dumnezeu. Alături de toatã frumuseţea diversitãţii culturale şi etnice create de Dumnezeu, acest adevãr este extrem de important. Acest adevãr este hotãrâtor în stabilirea prioritãţilor dupã care ne respectãm unii pe ceilalţi şi ne relaţionãm unul la celãlalt.

2. Biblia interzice cãsãtoria între un credincios şi un necredincios, dar nu şi cãsãtoria între persoane de rase diferite

Biblia interzice cãsãtoria între un credincios şi un necredincios, dar nu interzice cãsãtoria între membrii unor grupuri etnice diferite. În 1 Corinteni 7:39 ni se spune “O femeie mãritatã este legatã de lege câtã vreme trãieşte bãrbatul; dar dacã-i moare bãrbatul, este slobodã sã se mãrite cu cine vrea; numai în Domnul”. “Cu cine vrea, numai în Domnul”. Singura restricţie biblicã cu privire la bãrbatul cu care se poate cãsãtori este ca el sã fie “în Domnul”. El trebuie sã fie un credincios în Isus Cristos.

Acesta a fost şi scopul principal al avertismentelor din Vechiul Testament privind cãsãtoria cu cei din popoarele pãgâne. Ideea nu era de a pãstra o puritate rasialã. Ideea era de a pãstra puritatea religioasã. Spre exemplu, Deuteronom 7:3-4 spune:

“Sã nu te încuscreşti cu popoarele strãine, sã nu mãriţi pe fetele tale dupã fiii lor, şi sã nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tãi; cãci ar abate de la Mine pe fiii tãi, şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastrã şi te-ar nimici îndatã.”

Problema nu este amestecarea persoanelor de culori diferite, obiceiurilor diferite sau identitãţilor clanurilor. Problema este însă: în aceastã cãsãtorie va exista o dedicare comunã faţă de adevăratul Dumnezeu sau vor exista sentimente împãrţite? Prohibiţia în Cuvântul lui Dumnezeu nu este împotriva cãsãtoriei inter-rasiale, ci împotriva cãsãtoriei dintre adevãratul Israel, biserica (formatã din oameni din orice popor, seminţie şi neam) şi cei care nu aparţin adevãratului Israel, bisericii. Aşadar, Biblia interzice cãsãtoria între cei care cred în Cristos (Mesia) şi cei care nu cred (vezi 2 Corinteni 6:14).

Aceasta este exact la ce ne-am aştepta dacã la temelia identitãţii noastre nu stau diferenţele noastre etnice, ci umanitatea noastrã comunã purtând chipul lui Dumnezeu în noi, şi mai ales noua noastrã umanitate în Cristos. Aceasta conduce la a treia observaţie biblică.

3. În Cristos, unitatea noastrã este profundã şi transformã diferenţele rasiale şi sociale din bariere în binecuvântãri

În Cristos diferenţele etnice şi sociale înceteazã a mai fi obstacole în calea pãrtãşiei adânci, personale şi intime. Coloseni 3:9-11 spune “…v-aţi dezbrãcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrãcat în omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţã, dupã chipul Celui ce l-a fãcut. Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tãiere împrejur, nici netãiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi”.

Aceasta nu înseamnã cã în numele unităţii fiecare cultură minoritară este înghiţitã de cultura majoritarã. Dumnezeu nu înlãturã toate diferenţele culturale şi etnice în Cristos. El le rãscumpãrã, le redefineşte şi le înbogãţeşte în aducerea împreună a împãrãţiei Sale. Imaginea finalã a raiului este “o mare gloatã…din orice neam, din orice seminţie, din orice norod, şi de orice limbã” (Apocalipsa 7:9; 5:9). Dumnezeu preţuieşte diferenţele care reflectã într-o mãsurã mai mare gloria Sa în om.

Scopul versetului Coloseni 3:11 nu este de a arãta cã diferenţele culturale, etnice şi rasiale nu au nici o importanţă; dimpotrivã ele sunt importante. Mesajul este cã acestea nu sunt o piedicã în calea pãrtãşiei profunde, personale, intime. A cânta la alto este diferit de a cânta la bas. Este o diferenţã semnificativã. Dar aceastã diferenţã nu este o piedicã în a face parte din cor. Ci este un avantaj.

Când Cristos este totul şi în toţi, diferenţele ocupã un loc important dar subordonat pãrtãşiei – şi voi argumenta cã acest lucru este valabil şi în cazul cãsãtoriei.

4. Criticarea unei căsătorii inter-rasiale a fost aspru pedepsită de Dumnezeu

A patra observaţie este cã Moise, un iudeu, se pare cã s-a cãsãtorit cu o femeie africanã de culoare şi acest lucru a avut binecuvântarea Domnului. În Numeri 12:1, gãsim: “Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase de nevastã; cãci luase de nevastã o femeie etiopianã (cuşitã)”. Cuşitã înseamnã o femeie din Cuş, o regiune din sudul Etiopiei, cunoscutã pentru culoarea neagrã a pielii oamenilor. Ştim asta din Ieremia 13:23, “Poate un Etiopian [acelaşi cuvânt evreiesc care este folosit în Numeri 12:1, şi anume cuşit] sã îşi schimbe pielea, sau un pardos sã îşi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea sã faceţi voi binele, voi care sunteţi deprinşi sã faceţi rãul?” Atenţia este îndreptată către culoarea diferită a pielii poporul cuşit.

J. Daniel Hays scrie în cartea sa, “Din fiecare seminţie şi neam: O teologie biblicã a rasei” (Downers Grove, Ill: InterVarsity Press, 2003), referitor la Cuş că “este folosit cu regularitate ca referinţă la zona situată la sud de Egipt şi deasupra cataractelor Nilului, unde o civilizaţie africanã de culoare a înflorit pentru peste 2000 de ani. Este foarte clar cã Moise s-a cãsãtorit cu o femeie africanã de culoare” (p.71).

Ce este semnificativ cu privire la acest context este cã Dumnezeu nu se mânie pe Moise; El se mânie pe Maria pentru cã îl criticã pe Moise. Critica are de a face cu cãsãtoria lui Moise şi autoritatea lui Moise. Afirmaţia cea mai explicitã se referă la cãsãtorie: “Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase, cãci luase o femeie etiopianã”. Sã considerãm urmãtoarea posibilitate. Dumnezeu, în mânia Lui faţã de Maria, sora lui Moise spune de fapt: “Îţi place sã fii albã Maria? Am sã te fac Eu albã”. Numeri 12:10: “Norul s-a depãrtat de pe cort. Şi iatã cã Maria era plinã de leprã, albã ca zãpada.”

Dumnezeu nu are un cuvânt de mustrare la adresa lui Moise pentru cã s-a cãsãtorit cu o femeie de culoare, cu o Cuşitã. Dar când Maria îl criticã pentru aceastã cãsãtorie pe liderul ales de Dumnezeu, Dumnezeu loveşte pielea ei cu leprã albă. Dacã te-ai gândit vreodată cã negrul este un simbol biblic pentru necurãţie, ai grijã; o necurãţie mai urâtă, albă, ar putea veni peste tine.

Acestea sunt cele patru obervaţii biblice pe care le am: 1) Toate rasele au un strãmoş comun creat dupã chipul lui Dumnezeu şi toţi oamenii sunt după chipul lui Dumnezeu. 2) Biblia interzice cãsãtoria între un necredincios şi un credincios, dar nu şi cãsãtoriile inter-rasiale. 3) În Cristos, unitatea noastrã este profundã şi transformã diferenţele rasiale şi sociale din bariere în binecuvântãri. 4) Criticarea unei cãsãtorii inter-rasiale a fost aspru pedepsită de Dumnezeu.

Concluzii de final

Acum câteva concluzii de final pentru experienţa noastrã personală.

Opoziţia faţã de cãsãtoria inter-rasială este una dintre rãdãcinile cele mai adânci ale distanţării rasiale, lipsei de respect şi ostilităţii. Arãtaţi-mi un punct de pe glob unde cãsãtoria inter-rasială şi inter-etnică este privită cu răutate şi totuşi cele douã grupuri beneficiază de acelaşi respect, acceaşi onoare şi aceleaşi oportunitãţi. Nu cred cã existã aşa ceva. Nici nu se va întâmpla niciodată. De ce? Pentru cã presupusa apariţie a cãsãtoriei inter-rasiale cere ridicarea de bariere dupã bariere pentru a-i despãrţi pe tineri sã se cunoascã şi sã se îndrãgosteascã unul de altul. Nu pot avea pãrtãşie la grupurile de tineret din bisericã. Nu pot frecventa aceleaşi şcoli. Nu pot aparţine aceloraşi cluburi. Nu pot locui în aceleaşi cartiere. Toatã lumea ştie care este miza aici. Căsătoria inter-rasială este miza.

Şi atâta timp cât dezaprobãm această căsătorie, ne vom îndepãrta copiii de noi, şi astfel şi pe noi înşine unii de alţii. Rezultatul acestei dezaprobări nu este armonia, nici respectul, şi nici o şansã egalã pentru fiecare. Acolo unde cãsãtoria inter-rasială este dezaprobată, cultura care are banii şi puterea întotdeauna o va domina şi oprima pe cealaltã. Unii vor avea grijã ca cei care nu sunt de dorit ca parteneri de viaţă sã stea în banca lor şi sã nu aibã acces la ceea ce ei înşişi au acces. Dacã copiii voştri nu sunt nedoriţi ca viitori parteneri de viaţă voi nu sunteţi doriţi ca şi vecini.

Aici este marea şi tragica ironie. Situaţia separãrii, suspiciunii, neîncrederii, şi neplãcerii care este produsã (printre alte lucruri) de teama de cãsãtoria inter-rasială, este folosită pentru a justifica opoziţia faţă de căsătoria inter-rasială. “Va face viaţa grea şi pentru cupluri şi pentru copii (copiii vor fi numiţi “corcituri”). Şi astfel se intră într-un cerc vicios. La fel ca şi armata care este învinsã deoarece nu are suficiente trupe, şi trupele nu se înrolează pentru cã armata este învinsã. Opune-te cãsãtoriei inter-rasiale şi vei ajuta la crearea unei stãri de lipsã de respect între rase. Iar apoi, pentru cã existã o stare de lipsã de respect va fi un lucru prudent sã te opui cãsãtoriei inter-rasiale.

Aici este unde Cristos schimbă lucrurile. Cristos nu ne cheamã la o viaţã prudentã, ci la o viaţã care sã îl aibã în centru pe Dumnezeu, să-L înalţe pe Cristos, să promozeve dreptatea şi sã se opunã culturii seculare, o viaţã plinã de risc, dragoste şi curaj. Va fi mai greu sã fii cãsãtorit cu o persoanã de altã rasã? Va fi mai greu pentru copii? Poate că da. Poate cã nu. Dar de când e acesta modul de gândire al unui creştin? Viaţa este grea. Şi cu cât iubeşti mai mult, cu atât devine şi mai grea.

E greu sã îţi iei copilul pe câmpul de misiune. Riscurile sunt imense. E greu sã îţi iei copilul şi sã te muţi într-un cartier mixt unde ar putea fi ridiculizat şi batjocorit. E greu sã ajuţi un copil sã fie credincios în mijlocul unei societăţi seculare în care convingerile lui sunt luate în râs. E greu sã creşti copii imprimându-le standarde de viaţă: “nu te vei îmbrãca aşa, şi nu vei veni târziu acasă”. E greu sã creşti copii când tatãl sau mama moare sau divorţează. Şi acesta este un risc real în orice cãsãtorie. Cine a zis cã a te cãsãtori şi a avea copii înseamnã a fi scutit de necazuri? E unul dintre cele mai grele lucruri din lume. Dar se întâmplă să fie un lucru normal şi plin de răsplată.

Creştinii sunt oameni care merg către întâmpinarea nevoilor, către adevãr şi dreptate, nu către comfort şi a securitate. Viaţa este grea. Dar Dumnezeu este bun. Iar Cristos este puternic şi gata sã ajute.

Ar fi atât de multe alte lucruri de spus cu privire la provocãrile şi binecuvântãrile cãsãtoriilor inter-rasiale. Dar timpul a trecut. Sper sã scriu mai mult pe aceastã temã. Este de ajuns acum sã trag o concluzie practicã: în biserica Betleem nu vom subestima provocãrile cãsãtoriilor inter-rasiale şi a adopţiilor trans-rasiale (ele merg mână în mână). Vom celebra frumuseţea, şi vom îmbrãţişa povara. Amândouã vor fi bune pentru noi, pentru lume, şi pentru gloria lui Dumnezeu.