Thank God for Famous Faith/ro
From Gospel Translations
|
Notice: This template is no longer in use. Please use |
Romani 1:7-8 Deci, vouă tuturor, care sunteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.
Aş dori să-mi bazez mesajul din dimineaţa aceasta pe epistola lui Pavel către Romani, capitolul 1, versetele 7-8. "Deci, vouă tuturor, care sunteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea." Puteţi vedea în versetul 8 de unde a venit titlul mesajului "Mulţumesc lui Dumnezeu pentru credinţa vestită". Pavel îi mulţumeşte lui Dumnezeu, zicând "căci credinţa voastră este vestită în toată lumea". Cu alte cuvinte, credinţa creştinior romani era vestită, bine cunoscută iar Pavel era mulţumitor lui Dumnezeu pentru acest lucru.
Scopul meu este să vă ajut să fiţi părtaşi aceleiaşi credinţe pentru care Pavel este atât de mulţumitor. Dacă eşti un credincios al lui Hristos în dimineaţa aceasta, scopul meu este să te ajut să devii mai puternic în credinţa ta - acelaşi scop pe care l-a avut şi Pavel când a scris bisericii din Roma (versetul 12): "ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem împreună, şi voi şi eu". Iar dacă nu eşti un credincios în dimineaţa aceasta, scopul meu este ca prin acest mesaj să îl vezi pe Hristos ca fiind adevărat şi vrednic de încredere şi frumos şi de neînlocuit pentru iertarea păcatelor tale şi pentru speranţa vieţii veşnice.
Întrebare: De ce era Pavel mulţumitor pentru credinţa faimoasă a bisericii din Roma?
O să pun o singură întrebare din acest text şi apoi o să dau şase răspunsuri din Biblie şi din experienţa noastră comună. Întrebarea este pur şi simplu următoarea: "De ce era Pavel mulţumitor pentru credinţa vestită a bisericii din Roma?" Când a spus, "mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea," de ce a spus-o?
El nu fusese niciodată în Roma. Nu a vrut să spună: Mă bucur foarte mult de faptul că credinţa vostră este atât de vestită, deoarece asta demonstrează că munca mea nu a fost în zadar. Credinţa lor nu era rezultatul trudei lui (în mai multe sensuri)! El nu fusese niciodată în Roma. Este posibil ca unii dintre cei pe care i-a convertit el să fi călătorit acolo (vezi capitolul 16). Dar nu Pavel a fost cel care a plantat această biserică.
Aşadar, nu era mulţumitor din cauză că această credinţă a lor reflecta propriul său succes sau propria rodnicie, ci în mod evident din alt motiv. Asta am vrut să descopăr pentru mine şi pentru voi în dimineaţa aceasta. De ce era Pavel aşa de mulţumitor pentru că credinţa lor era vestită în toată lumea? Rugăciunea mea este ca prin răspunsul la această întrebare, aceeaşi credinţă să fie trezită şi întărită în noi în această dimineaţă.
Eu văd şase motive pentru care Pavel este mulţumitor pentru credinţa vestită a creştinilor din Roma.
Motivul # 1. Pavel este mulţumitor pentru credinţa vestită a bisericii deoarece Hristos este Cel în care şi-au pus credinţa.
El spune în Romani 3:21-22: ”Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege … neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.” A spus-o din nou şi mai clar în Galateni 2:16: ”Fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii.”
Aşadar când Pavel spune că este mulţumitor pentru credinţa vestită a credincioşilor din Roma, se referă la credinţa în Isus Hristos. Nu o credinţă vagă într-un Dumnezeu oarecare, cum ar fi Alah, sau o zeitate hindusă, sau un principiu budist, sau un spiritist New Age, nici măcar o noţiune vagă a Dumnezeului adevărat deconectat de Fiul Său, Mântuitorul, care a venit în lume să salveze păcătoşii. Pavel este mulţumitor deoarece credinţa în Isus Hristos devenea vestită în lumea romană.
Motivul # 2. Pavel este mulţumitor pentru credinţa vestită a bisericii deoarece el avea o pasiune şi o chemare de a vedea numele lui Hristos înălţat printre naţiuni.
Să ne uităm din nou în textul din Romani 1:4-5: ”iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că [Hristos] este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit harul şi apostolia.” Observaţi ultima parte ”ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile.” Al cui nume? Numele lui Isus Hristos.
Versetul 5 spune că Dumnezeu i-a dat lui Pavel harul şi apostolia pentru a predica şi da învăţătură şi suferi astfel încât ascultarea credinţei să se răspândească. Apoi adaugă: ”pentru Numele Lui ... pe toate Neamurile.” Cu alte cuvinte, Pavel spune că atunci când credinţa se răspândeşte, numele lui Isus este înălţat şi onorat. Asta vrea să spună prin cuvintele ”pentru Numele Lui.”
Numele lui Isus aici se referă la faima adevărului Său şi a înţelepciunii, puterii, frumuseţii şi statorniciei Lui. Pavel L-a văzut pe Isus şi Îl cunoaşte, Îl iubeşte şi are o pasiune să-i vadă şi pe alţii că Îl cunosc, Îl iubesc şi Îl slăvesc pe El. Deci, atunci când se întâmplă acest lucru, el este mulţumitor. În aceasta consta viaţa, chemarea şi misiunea lui. Tot ce facem, să facem spre slava Numelui Său. Orice plan pe care-l conturăm şi fiecare decizie pe care o luăm să aibă următorul scop: să-L preamărească pe Isus Hristos. Să arate că El este cea mai minunată persoană şi cea mai preţioasă comoară din lume.
Motivul # 3. Pavel este mulţumitor pentru credinţa vestită a bisericii deoarece credinţa creştină este bine fundamentată.
În mintea lui Pavel credinţa nu este un pas făcut în întuneric; ci este un răspuns la arătarea Luminii. Iar această Lumină nu este una subiectivă. Este bine întemeiată în istorie şi mijlocită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Este experimentabilă. Nu ar fi de folos oamenilor iar aceştia nu ar avea nici un interes în ea dacă nu ar fi aşa. Dar această credinţă vestită este cu mult mai mult decât experimentabilă. Oamenii au tot felul de experienţe care nu-şi au rădăcinile în realitatea istorică şi nu sunt autentificate sau garantate de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu pentru asta este mulţumitor Pavel. Pavel nu este mulţumitor pentru faptul că un mit se răspândeşte în lume.
Este important să accentuez acest lucru astăzi pentru că ar putea ajuta la combaterea unor motive pentru care oamenii resping Evanghelia. De exemplu, un motiv pentru care oamenii o resping este pentru că trebuie să fii arogant ca să o crezi, iar celălalt este pentru că trebuie să fii prost ca să o crezi. Fiind aproape de centrul oraşului pot să observ ambele motive. Există persoane clerice în apropiere, poate predicând chiar în acest moment, pe care le cunosc pe nume şi cu care chiar am făcut cunoştinţă, care cred că suntem aroganţi dacă credem că există dovezi istorice solide care susţin unicitatea lui Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi singura cale către cer.
Iar ieri dimineaţă făceam jogging prin centrul oraşului şi am alergat pe lângă un bărbat care citea o carte interesantă. Aşa că m-am oprit şi i-am pus întrebări despre ea. Nu după mult timp am început să vorbim despre Hristos. Îl cheamă Jonathan. L-am invitat să vină la biserică şi sper că este aici şi ascultă ceea ce spun acum. I-am spus că o să povestesc această întâmplare. El a spus că nu crede în Hristos şi apoi, cu un oarecare fler, a spus: ”Oricine crede că un înger a coborât din cer şi a lăsat-o pe o fecioară însărcinată cu Creatorul universului trebuie să fie aproape nebun la cap.” Apoi am înrăutăţit situaţia spunând că da, Fiul lui Dumnezeu, care a creat lumea, s-a născut dintr-o fecioară (dar nu printr-un înger, ci prin Duhul Sfânt) şi a trăit o viaţă perfectă şi a murit pe cruce în locul nostru ca să ne ierte păcatele. La aceasta omul a răspuns: ”Nu cred asta: nimeni nu poate să moară pentru o altă persoană.” Şi am înrăutăţit situaţia din nou. Am spus că Dumnezeu este drept şi este mânios pe păcătoşii ca mine şi tine, dar dacă credem în Hristos El ne va accepta şi ne va da viaţă veşnică. El a spus: ”Vouă vă este aşa de frică - frică de Dumnezeu, frică de tot.”
L-am îndemnat să lase puţin loc pentru mister în mintea lui, şi să nu se grăbească să spună că lucrul acesta este o nebunie. Şi l-am mai îndemnat să ţină minte ce i-am spus pentru că în cele din urmă, se va trezi înfricoşat într-una din nopţi şi va şti că este vinovat ca şi mine înaintea lui Dumnezeu. Şi i-am explicat că există anumite lucruri de care nouă, păcătoşilor pierduţi, ar trebui să ne fie frică, şi că dacă vom crede în Isus această frică va fi alungată. Apoi l-am implorat să vină astăzi aici şi de acolo de unde eram i-am arătat drumul către Centrul Convenţiei.
Acum, iată care este ideea care reiese din întâmplarea de ieri dimineaţă. Jonathan a respins creştinismul pentru că sună prea fantastic şi aproape o nebunie şi pare nefondat. De fapt, la un moment dat a spus: ”Chestia asta este prea bună ca să fie adevărată.” Aşa că îi spun următorul lucru lui Jonathan şi celor dintre voi care cred la fel ca şi el. Chiar dacă nu pot să ţin o lecţie acum despre credibilitatea credinţei creştine, pot să arăt următorul lucru: apostolul Pavel, care a scris aceste cuvinte, a intenţionat să le sprijine pe dovezi istorice reale - în special învierea din morţi a lui Isus. El a spus în 1 Corinteni 15:3-8,
”Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat şi mie.”
Deci pledoaria mea faţă de Jonathan şi faţă de voi toţi nu este că dovezile acestea rezolvă sau demonstrează problema, ci vă rog să nu întoarceţi spatele veştii bune că Hristos a murit pentru păcatele noastre. Şi vă rog să-l căutaţi pe Hristos în Biblie şi să puneţi la încercare dovezile acestea, ca să vedeţi dacă lucrurile stau aşa sau nu.
Motivul # 4. Pavel este mulţumitor pentru credinţa vestită a bisericii deoarece credinţa în Hristos arată că El este demn de încredere şi valoros.
Am învăţat din versetul 5 că Pavel avea o pasiune şi o chemare de a înălţa numele lui Hristos între toate popoarele. El vroia ca Hristos să fie văzut în toată măreţia Lui. Aceasta era viaţa lui Pavel. A spus: ”pentru mine a trăi este Hristos.” Aşadar, cum Îl poţi arăta pe Hristos în măreţia Lui? Răspunsul: încrede-te în El. Când ai încredere în cineva, spui: acesta este vrednic de încredere. Deci când credinţa bisericii este proclamată în jurul lumii, se proclamă de fapt următorul lucru: ”Hristos este vrednic de încredere! Hristos este îndeajuns de înţelept, de puternic şi de iubitor să mă salveze din tot păcatul meu şi să mă aducă acasă la Dumnezeu.”
Dar nu numai atâta arată credinţa. Credinţa creştină nu înseamnă doar a crede CĂ Hristos va mântui. Ci ea este o bucurie sau satisfacţie sigură că Hristos ESTE acea mântuire. Cu alte cuvinte, nu ne încredem în Hristos doar pentru a primi ceva pe lângă Hristos. Încrederea noastră în Hristos înseamnă a-L primi pe El Însuşi ca pe comoara noastră. Ne încredem în El pentru ceea ce este El. Când ne încredem în El, primim tot ce este mai bun. Şi tot ce este mai bun este Hristos Însuşi. Aşadar, atunci când credinţa se răspândeşte, nu se răspândeşte doar încredinţarea în ceea ce poate face Hristos, ci se răspândeşte şi valoarea şi măreţia lui Hristos în El Însuşi, pentru ca să ne satisfacă inimile pe vecie.
Motivul # 5. Pavel este mulţumitor pentru credinţa vestită a bisericii deoarece credinţa produce acte vizibile de dragoste jertfitoare.
Scopul lui Dumnezeu în lume nu este de a produce doar o credinţă invizibilă în inimile oamenilor. El doreşte ca slava Sa să fie vizibilă. De aceea Isus a spus: ”Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). Pavel ştie că aceste fapte bune ale dragostei sunt rodul credinţei. Să ne amintim că în versetul 5 a spus că Dumnezeu i-a dat ”harul şi apostolia, ca să aduc[ă], pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile.” Nu doar la credinţă ci la ascultarea credinţei.
Pavel este mulţumitor deoarece credinţa bisericii este faimoasă pentru că aceasta înseamnă că ceva este vizibil în acea credinţă. Credinţa trebuie sa producă dragoste. Şi producea dragoste în faţa persecuţiei, aproape peste tot pe unde ajungea. Stephen Neil a scris în Istoria Misiunii Creştine, ”Fiecare creştin ştia că mai devreme sau mai târziu ar putea fi nevoit să dea mărturie credinţei sale chiar cu preţul vieţii” (p. 43). Dar aceasta nu a oprit convertirile şi înaintarea creştinismului. Împăratul Iulian, scriind despre Biserică în secolul al IV-lea, zicea că dragostea era cea care-i atrăgea pe cei convertiţi.
”Ateismul [aşa cum numea el creştinismul] a fost avansat în mod special prin slujirea plină de dragoste oferită străinilor, şi prin faptul că se îngrijeau ca morţii să le fie înmormântaţi. Este scandalos faptul că nu este nici măcar un evreu cerşetor, şi că Galileenii fără de Dumnezeu [referindu-se la creştinini] nu numai că poartă de grijă săracilor lor dar poartă de grijă şi alor noştri; în timp ce aceia care sunt ai noştri aşteaptă în zadar ajutorul pe care ar trebui să li-l oferim noi” (Istoria Misiunii Creştine, p. 42).
Asta a vrut să spună Pavel prin ”ascultarea credinţei.” ”Credinţa care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6). De aceea era el atât de mulţumitor pentru credinţa lor care era vestită în toată lumea. Pentru că producea dragoste şi arăta că într-adevăr Hristos mântuieşte, întăreşte şi satisface inima poporului Său şi îi eliberează să iubească şi să arate că ”a trăi este Hristos şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:20).
Motivul # 6. Pavel îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa vestită a bisericii deoarece Dumnezeu este Cel care a dat credinţa, şi tot El se cuvine să primească toată slava şi mulţumirea.
Să presupunem că pastorul Brent Nelson trece pe lângă casa mea şi o vede pe soţia mea încercând să schimbe roata la maşină şi se opreşte să o ajute . Şi să presupunem că mai târziu aflu despre acest lucru şi îl sun pe pastorul Rick Gamache şi îi spun: ”Rick, mulţumesc foarte mult pentru ajutorul pe care l-a primit soţia mea ca să schimbe roata la maşină.” Ai crede că mi-am pierdut discernământul. De ce? Pentru că în mod normal mulţumeşti persoanei care a făcut fapta bună. Aşadar, când Pavel spune în versetul 8: ”Mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea,” asta înseamnă că Dumnezeu a cauzat această credinţă vestită.
Cineva ar putea zice: ”Nu asta spune textul. Ci spune doar că Dumnezeu a făcut ca această credinţă să fie vestită, nu că El dat-o. Deci trebuie să însemne că ei au produs această credinţă de unii singuri iar apoi Dumnezeu a avut grijă ca să se audă de ea în toată lumea: ”Mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.”” Este adevărat că Pavel nu spune aici că Dumnezeu a dat credinţa. Dar în alte părţi Pavel spune lucrul acesta şi de aceea cred că în acest pasaj Pavel îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa lor şi pentru faima credinţei lor.
De exemplu, Filipeni 1:29 spune: ”vouă vi s-a dat harul...să credeţi în El.” În Efeseni 2:8 spune: ”prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” În 2 Timotei 2:25 spune: ”să îndrepte cu blîndeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului.” În 1 Corinteni 4:7 spune: ”Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” Şi în cele din urmă, în 1 Corinteni 3:6-7 descrie cum o astfel de biserică cu o asemenea credinţă care se răspândeşte, este plantată atunci când o persoană începe munca şi apoi o alta continuă: ”Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.”
Deci putem fi siguri şi bucuroşi de faptul că credinţa este un dar de la Dumnezeu. Şi motivul pentru care spun ”bucuroşi” este pentru că nici unul dintre noi care suntem aici astăzi nu am crede în Hristos dacă ar ţine doar de noi. Suntem oameni răzvrătiţi, mândri şi care urmăresc propria înălţare. Dar credinţa pentru mântuire este supusă, îl înalţă pe Hristos, şi este asemenea credinţei unui copil. Deci avem nevoie de ajutor pentru a crede.
De aceea putem fi plini de speranţă acum la încheierea serviciului de închinare că nu vei pleca de aici împietrit şi fără credinţă. Dumnezeu te-a adus aici. Dumnezeu ţi-a dat urechi să asculţi. Dumnezeu chiar acum te atrage la El. Aşadar mă alătur Lui şi spun: ”Crede în Hristos! Încetează să te mai bazezi pe tine însuţi şi spune: "Mă pocăiesc. Îmi pare rău. Te primesc, Isuse Hristoase, ca Domnul şi Mântuitorul meu şi Comoara mea.””
Mărturia lui C.S. Lewis
Poate că Dumnezeu te va încuraja să te încrezi în El prin auzirea mărturiei lui C.S. Lewis, autorul şi omul de ştiinţă de la Oxford care a murit în aceeaşi zi cu John Kennedy.
”Cu adevărat, un tânăr ateu nu-şi poate apăra credinţa cu prea multă atenţie. Pericolele îl pândesc din toate părţile ... Pentru prima dată m-am analizat pe mine însumi cu un scop serios şi practic. Şi am descoperit un lucru revoltător: o junglă a poftelor, un amalgam de ambiţii, o seră a temerilor, un harem al urilor nefondate. Numele meu era legiune ... Cum putea iniţiativa să vină din partea mea?... Dacă Shakespeare şi Hamlet s-ar putea întâlni vreodată, ar fi din iniţiativa lui Shakespeare. Hamlet nu ar putea iniţia nimic ... La vremea hotărâtă de Trinitate, în 1929 am capitulat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenunchiat şi m-am rugat; poate că în acea noapte, eram cel mai amărât şi refractar nou-convertit din toată Anglia ... Cel puţin Fiul Risipitor a mers până acasă pe picioarele lui. Dar cine ar putea adora din plin acea Dragoste care va deschide porţile cele înalte unui risipitor care este adus înăuntru dând din picioare, smucindu-se, plin de resentiment şi aruncându-şi violent privirea în toate direcţiile în căutarea unei şanse să scape?" (Surprised by Joy [New York: Harcourt, Brace and World], pp. 226-229)
Aceasta a fost mărturia lui Lewis. Poate şi a ta va fi asemănătoare. Şi dacă este - sau indiferent cum te aduce Dumnezeu acasă - mulţumirea îi va fi adusă lui Dumnezeu.
© Desiring God
Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.
Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.
