Ruth: Under the Wings of God/ro

From Gospel Translations

Revision as of 17:24, 14 July 2009

În capitolul 1 mâna lui Dumnezeu a apăsat greu asupra lui Naomi şi a familiei sale. Foametea din Iudeea, mutatul în Moab, moartea soţului ei, căsătoria fiilor ei cu neveste străine, moartea fiilor ei. Necazurile care au venit unul după altul au făcut-o pe Naomi să spună: (1:13, 20), "Mâna Domnului s-a întins împotriva mea …Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” De fapt este atât de apăsată de providenţa amară a lui Dumnezeu în viaţa sa încât nu mi poate vedea semnele de speranţă pe măsură ce acestea apar. Ea ştie că există un Dumnezeu. Ştie că este Atotputernic şi că domneşte peste întâmplările personale şi naţionale ale oamenilor. Şi mai ştie că mâna Domnului s-a întins asupra ei. Viaţa ei este tragică. Ceea ce a uitat este faptul că toate experienţele amare din viaţa copiilor lui Dumnezeu se rânduiesc spre slava lor. Şi dacă am crede acest lucru şi ni l-am aminti nu am mai fi aşa orbi cum a părut să fie Naomi când Domnul a început să-şi descopere îndurarea.

Dulcea Providenţă a intervenţiei lui Dumnezeu

Dulcea providenţă ca şi cea amară se manifestă în viaţa lui Naomi în capitolul 1. Dumnezeu face să înceteze foametea şi deschide o cale spre casă pentru Naomi. El îi dăruieşte o noră uimitor de devotată şi iubitoare care s-o însoţească. Şi el păstrează o rudă din partea soţului lui Naomi care într-o bună zi se va căsători cu Rut şi va duce mai departe linia genealogică a lui Naomi. Însă Naomi nu vede niciunul din aceste lucruri. La sfârşitul capitolului, ea le spune cetăţenilor din Betleem, „La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi când Domnul s-a rostit împotriva mea şi Cel Atotputernic m-a întristat?” (v. 21). Aşadar, Rut şi Naomi cea amărâtă se stabilesc în Betleem. În capitolul 2 milostivirea lui Dumnezeu devine atât de evidentă încât până şi Naomi începe să o recunoască.

1. Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz. 2. Rut, Moabita, a zis către Naomi: "Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere." Ea i-a răspuns: "Du-te, fiica mea." 3. Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. 4. Şi iată că Boaz a venit din Betleem, şi a zis secerătorilor: "Domnul să fie cu voi!" Ei i-au răspuns: "Domnul să te binecuvânteze!" 5. Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: "A cui este tânăra aceasta?" 6. Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: "Este o tânără Moabită, care s-a întors cu Naomi din ţara Moabului. 7. Ea a zis: ,Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor." Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum, şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă".

8. Boaz a zis către Rut: "Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici, şi rămâi cu slujnicele mele. 9. Uită-te unde vor secera pe câmpii, şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, să te duci la vase, şi să bei din ce vor scoate slugile." 10. Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ, şi i-a zis: "Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?" 11. Boaz i-a răspuns: "Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta, de la moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. 12. Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!" 13. Şi ea a zis: "O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângâiat, şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuşi eu nu sunt nici măcar ca una din slujnicele tale."

14. La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: "Apropie-te, mănâncă pâine, şi înmoaie-ţi bucata în oţet." Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mâncat şi s-a săturat şi ce a rămas a strâns. 15. Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: "Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n-o opriţi; 16. şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice; s-o lăsaţi să culeagă spice, şi să n-o înfruntaţi."

17. Ea a cules spice de pe câmp până seara, şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz. 18. A luat-o şi a intrat în cetate, şi soacra sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prânz şi i le-a dat. 19. Soacra sa i-a zis: "Unde ai cules astăzi spice, şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit de tine!" Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: "Omul la care am muncit azi", a zis ea, "se numeşte Boaz." 20. Naomi a zis nurorii sale: "Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. ,Omul acesta este rudă cu noi", i-a mai spus Naomi, ,este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră." 21. Rut, Moabita, a adăugat: "El mi-a mai zis:  "Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat." 22. Şi Naomi a zis către nora sa Rut: "Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor". 23. Ea s-a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârşitul seceratului orzurilor şi seceratului grâului. Şi locuia cu soacra sa.

Boaz: un bărbat plin de Dumnezeu

In versetele 1–7 îl întâlnim pe Boaz, vedem caracterul lui Rut şi percepem o providenţă ce abundă în indurare în spatele acestei scene. Boaz, după cum ni se spune, este o rudă de-a lui Elimelech, soţul decedat de multă vreme al lui Naomi. Imediat ne dăm seama că situaţia nu e atât de disperat cum sugera Naomi în 1:11–13 unde ne-a lăsat să deducem că nu mai era nimeni cu care să se căsătorească Rut şi Orpa pentru a duce mai departe descendenţa soţilor lor. Pentru persoana care citeşte poveste pentru prima dată, Boaz este ca o rază de lumină ce iese dintre norii de amărăciune ce se află deasupra capului lui Naomi. Şi aceasta se face din ce în ce mai luminoasă. De exemplu, versetul 1 ne spune că este un bărbat foarte bogat. Însă ce este şi mai important decât aceste lucru, versetul 4 ne arată că este un om al lui Dumnezeu. Din ce alt motiv s-ar fi oprit povestitorul ca să menţioneze felul în care Boaz şi-a salutat servitorii? „Şi iată că Boaz a venit din Betleem şi a zis secerătorilor: Domnul să fie cu voi! Ei i-au răspuns: Domnul să te binecuvânteze!” Dacă vreţi să aflaţi relaţia unui om cu Dumnezeu , trebuie să aflaţi cât de pline de Dumnezeu sunt detaliile vieţii de fiecare zi. În mod evident, Boaz era un astfel de om plin de Dumnezeu , pentru că afacerile sale de la câmp şi relaţiile sale cu slujitorii erau văzute prin prisma lui Dumnezeu. El i-a salutat cu Dumnezeu. Şi vom vedea foarte curând că acestea erau mai mult decât o politeţe pioasă.

Rut: O femeie de caracter

Pe lângă faptul că îl întâlnim pe Boaz în versetele 1–7, vom vedea caracterul lui Rut, care va fi vital în ceea ce intenţionează să ne înveţe capitolul.

1. Iniţiativa lui Rut de a avea grijă de Naomi

În primul rând, observăm iniţiativa lui Rut de a avea grijă de soacra sa. De remarcat în versetul 2, Naomi nu-i porunceşte lui Rut să iasă să muncească. Rut este cea care spune, „ lasă-mă să merg la câmp să strâng spice de pe urma secerătorilor.” Rut s-a angajat faţă de Naomi cu o devoţiune uimitoare şi ia iniţiativa de a lucra şi a-i asigura cele trebuincioase traiului.

2. Umilinţa lui Rut

În al doilea rând, vedem umilinţa lui Rut. Ea ştie cum să ia iniţiativa fără a face pe cineva să se simtă prost. În versetul 7 slugile îi povestesc lui Boaz cum li s-a adresat în dimineaţa aceea. Ea a spus „ Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.” Nu cere de pomană. Ea nici măcar nu îndrăzneşte să creadă că are dreptul să strângă. Nu doreşte nimic altceva decât să culeagă resturile ce rămân după ce secerătorii au terminat şi cere voie să facă până şi acel lucru. Ea este ca cealaltă femeie străină care a venit la Isus şi i-a zis, „Doamne, şi câinii mănâncă din firmiturile ce cad de la masa copiilor,” la care Isus a răspuns lăudându-i credinţa. Rut ştie cum să ia iniţiativa, însă nu este agresivă sau arogantă, ci umilă şi docilă.

3. Hărnicia lui Rut

În al treilea rând,observăm hărnicia sa. Este un om care munceşte uimitor de mult. Versetul 7 continuă, „ Şi de azi dimineaţă de când a venit a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă.” Versetul 17 merge mai departe cu ideea, spunând că ea a cules spice de pe câmp până seara, şi a bătut ce culesese A ieşi aproape o efă de orz, şi i-a dus-o acasă lui Naomi. Nu există dubiu, autorul vrea să ne facă să o admirăm pe Rut şi să-i imităm comportamentul. Ea ia iniţiativa de a avea grijă de soacra sa văduvă. Este umilă şi docilă şi nu iese cu aroganţă în evidenţă. Şi munceşte din greu de la răsăritul până la apusul soarelui. Iniţiativă. Umilinţă. Hărnicie. Trăsături demne de admiraţie. Să fim atenţi la ele în continuare.