Ruth: Under the Wings of God/ro

From Gospel Translations

---

Revision as of 23:41, 13 July 2009

În capitolul 1 mâna lui Dumnezeu a apăsat greu asupra lui Naomi şi a familiei sale. Foametea din Iudeea, mutatul în Moab, moartea soţului ei, căsătoria fiilor ei cu neveste străine, moartea fiilor ei. Necazurile care au venit unul după altul au făcut-o pe Naomi să spună: (1:13, 20), "Mâna Domnului s-a întins împotriva mea …Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” De fapt este atât de apăsată de providenţa amară a lui Dumnezeu în viaţa sa încât nu mi poate vedea semnele de speranţă pe măsură ce acestea apar. Ea ştie că există un Dumnezeu. Ştie că este Atotputernic şi că domneşte peste întâmplările personale şi naţionale ale oamenilor. Şi mai ştie că mâna Domnului s-a întins asupra ei. Viaţa ei este tragică. Ceea ce a uitat este faptul că toate experienţele amare din viaţa copiilor lui Dumnezeu se rânduiesc spre slava lor. Şi dacă am crede acest lucru şi ni l-am aminti nu am mai fi aşa orbi cum a părut să fie Naomi când Domnul a început să-şi descopere îndurarea.

Dulcea Providenţă a intervenţiei lui Dumnezeu

Dulcea providenţă ca şi cea amară se manifestă în viaţa lui Naomi în capitolul 1. Dumnezeu face să înceteze foametea şi deschide o cale spre casă pentru Naomi. El îi dăruieşte o noră uimitor de devotată şi iubitoare care s-o însoţească. Şi el păstrează o rudă din partea soţului lui Naomi care într-o bună zi se va căsători cu Rut şi va duce mai departe linia genealogică a lui Naomi. Însă Naomi nu vede niciunul din aceste lucruri. La sfârşitul capitolului, ea le spune cetăţenilor din Betleem, „La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi când Domnul s-a rostit împotriva mea şi Cel Atotputernic m-a întristat?” (v. 21). Aşadar, Rut şi Naomi cea amărâtă se stabilesc în Betleem. În capitolul 2 milostivirea lui Dumnezeu devine atât de evidentă încât până şi Naomi începe să o recunoască.

1. Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, şi se numea Boaz. 2. Rut, Moabita, a zis către Naomi: "Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere." Ea i-a răspuns: "Du-te, fiica mea." 3. Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. 4. Şi iată că Boaz a venit din Betleem, şi a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!” 5. Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: „A cui este tânăra aceasta?” 6. Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tânără Moabită, care s-a întors cu Naomi din ţara Moabului. 7. Ea a zis: ,Dă-mi voie să strâng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.’ Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum, şi nu s-a odihnit decât o clipă în casă”.

8. Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici, şi rămâi cu slujnicele mele. 9. Uită-te unde vor secera pe câmpii, şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, să te duci la vase, şi să bei din ce vor scoate slugile.” 10. Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ, şi i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?” 11. Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta, de la moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. 12. Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!” 13. Şi ea a zis: „O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângâiat, şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuşi eu nu sunt nici măcar ca una din slujnicele tale.”

14. La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine, şi înmoaie-ţi bucata în oţet.” Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mâncat şi s-a săturat şi ce a rămas a strâns. 15. Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n-o opriţi; 16. şi chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice; s-o lăsaţi să culeagă spice, şi să n-o înfruntaţi.”

17. Ea a cules spice de pe câmp până seara, şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz. 18. A luat-o şi a intrat în cetate, şi soacra sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prânz şi i le-a dat. 19. Soacra sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice, şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit de tine!” Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi”, a zis ea, „se numeşte Boaz.” 20. Naomi a zis nurorii sale: „Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. ,Omul acesta este rudă cu noi’, i-a mai spus Naomi, ,este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră.” 21. Rut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis:” „Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat.” 22. Şi Naomi a zis către nora sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor”. 23. Ea s-a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârşitul seceratului orzurilor şi seceratului grâului. Şi locuia cu soacra sa.

Boaz: un bărbat plin de Dumnezeu